Şi deci m-am hotărât io sâmbătă să fac o fasole cu costiţă afumată. După cum urmează.
Ieri (da, marţi) pe la 7 am ajuns acasă de la fostul loc de muncă.
Pe la 8 am decis să pun fasolea la înmuiat până azi.
Azi fiind liber, am avut destul de mult de umblat.
Am ajuns acasă pe la 9 şi un pic.
Sau, ca să zic altfel, azi mi-am pus tot curajul la contribuţie, şi mi-am îndeplinit un vis. Am făcut o papa atât de picantă, încât i-ar da lacrimile şi unui mexican adult, cu mustaţă groasă, burtă preoeminentă şi păroasă şi pielea lucioasă de transpiraţie. Mexicană. Transpiraţia.
Aş putea să-i zic “Pui SCGEPMMGPNPRNBNROBSSSDP” (de la “pui cu smantana si cu chilli si ghimbir si eres pista si si mai mult ghimbir si piper negru si piper rosu si niste busuioc si niste rozmarin si otet balsamic si sos de soia si sos dulce picant”).
Acu, să văd cine dracu o să mănânce chestia aia…
Hmmm… Marţi, 2×13 octombrie 2010, 03:08 AM.
Ce face clawd la ora asta?
Mi s-a pus mie pata, aşa, într-o zi cu soare (nu, nu era soare, dar era o sâmbătă în care am avut multe succesuri cu lucrul, aşadar profilul meu psihologic din acel moment era sub auspiciul unor seninuri nesperate…) să mă apuc de mici experimente culinare. Să pun, pentru prima oară-n viaţă, murături şi să fac sarmale. La fel de “pentru prima oară”. Continue reading
*** următorul text a se citi sub influenţa ideii că îmi pare rău pentru personajul principal. Adică nu e un mişto la adresa lui.
Deci mergeam sâmbătă eu la un prieten. Dimpreună cu el, prietenul. Şi la el mergeam pentru ca să ne jucăm cu limbile, dar asta nu contează. (Limbile erau de porci. Nu, nu noi eram porcii. Porcii erau unii sacrificaţi de către nişte nemernici măcelari. Şi respectivele limbi au fost tratate cu deosebit respect, şi cu sos alb, şi cu sos de roşii, şi cu sos de măsline. Câte două limbi date la fiecare sos.) Continue reading
Trăim în România. Pun pariu că majoritatea celor care trec pe-aici (total accidental, bineînţeles. De ce ar vrea cineva să intre pe blogul meu intenţionat?), au avut de înfruntat, într-un anumit moment al vieţii lor, cantităţi uriaşe precipitaţii constând în emoţii extrinseci induse de anumite producţii de televiziune (pentru cei mai… hmm… Mă refer la telenovele). Uneori (a se citi “deseori”) precipitaţiile respective Continue reading
Am descoperit recent o chestie nasoală. Foarte nasoală.
Urăsc mirosurile soluţiilor utilizate întru igienizarea veselei din baie (faianţă, gresie, castron cu apă – vajnic susţinător de cururi mai mult sau mai puţin păroase şi de foarte variate dimensiuni). Dar nu le urăsc pentru că aşa vreau eu. Le urăsc pentru că mi se face literalmente greaţă de la ele. Ele, mirosurile, adică.
Dar ieri am descoperit cea mai cea aromă, când m-am dus precum orice mamifer ce simte un minim respect pentru propria vezică, să mă piş.
Deci, bre, aţi simţit vreodată nevoia să trageţi o băşină cu scopul clar de a face atmosfera mai suportabilă?!
Deci (da, ştiu, o propoziţie nu se începe cu “deci”. Şi ce?!) la noi în fermă se poartă o chestie numită ad-hoc “trataţia de vineri”. Şi anume, vineri dup’amiaz’ la orele 5 fix (deci cam pe undeva între 4:30 şi 5:30), primim free-of-charge ceva să ne îndulcim/însărăţim după o săptămână extrem de fructuoasă petrecută între pereţii firmei.
Noh, şi săptămâna trecută, Continue reading
Expresie care în general înseamnă că vorbeşti degeaba, sau că spui tâmpenii. Bine… sau că ai nişte preferinţe culinare/sexuale cel puţin stranii din punctul meu de vedere. Cică. Partea proastă e că acum există posibilitatea ca expresia în sine să nu mai reprezinte doar o replică dezaprobatoare (cu o mică tentă invectivă) adusă cuiva, ci să capete un caracter propriu!
Aparent,
O mâncare simplă, dar foarte pe gustul meu. Aşa că o să pun ingredientele cam după am făcut aseară. A ieşit MULT.
Ingrediente:
Proces tehnologic:
