Nedumerire cu surdo-muţi

Am citit asta.

Acolo stă poza asta:

E surdo-mut. Nu am de gând să mă leg de veridicitatea faptului, nici să-i diminuez gravitatea.

Călătorie în jurul Pământului

Deci, asta e o chestie pe care am ţinut-o doar pentru mine, până acum.

De mult visez să pot face o călătorie în jurul Terrei.

Să pornesc de aici, din Timişoara…

Să trec prin Alpii italiano-elveţiano-francezi…

Să văd sudul Franţei…

Să traversez Atlanticul…

Să ignor New York-ul (nu, nu-s un fanatic al peisajelor urbane, oricât de fascinante ar fi ele)…

Experiment asupra traficului timişorean, într-o zi lucrătoare, la ora 8:30. Dimineaţa.

Introducere

Am decis săptămâna trecută să fac o comparaţie pentru a afla care mijloc de transport ajunge mai repede între două locaţii ale municipiului, nu-i aşa?, Timişoara. Scopul primordial era, de fapt, să-mi (eventual să vă) dovedesc faptul că alergând, la ora aceea, cel mai rapid mijloc de transport pot fi chiar propriile dumneavoastră picioare. Mă rog, depinde de picioare.

Detalii tehnice

2 nuduri cu Jessica Alba [EXCLUSIV]

Deci io am prieten care o fost în Sualezia recent, da? Bon. Şi o fost el în Sualezia, şi ce i-o fost să vadă. În hotel cu el, acolo, o descoperit-o pe febleaţa mea cinematografico-faimoasă, Jessica Alba. O ştiţi pe Jessica Alba, nu?!

Noh, el fiind foarte puţin heterosexual, nu a fost foarte impresionat de prezenţa ei (eventual de a soţului, dacă-i până acolo) în hotel, decât maxim prin prisma celebrităţii.

Una altfel cu un taximetrist

Deci, dragilor. Aseară… bine… azi noapte, avut ocazia să merg acasă cu taxiul. Ceea ce nu-i lucru foarte des la mine, dar nici extrem de rar. Mi-a fost dat să circul destul cu maşini dinastea gălbioare, cu cutia aia de margarina deasupra pe care scrie “TAXI”. Şi de fiecare dată când am mers cu ai am ajuns până aproape de punctul în care să încep să mă gândesc serios să scot telefonul şi să-mi dictez testamentul. Mai ales dupa accident. (Am fost într-un taxi implicat într-un accident minor, soldat cu fuga de la locul faptei a celui care ne-o troznit. Şi-n urma căruia am şchiopătat vreo zi. Nu. N-am postat despre asta. Şi nici n-am de gând.)

DAR.

Transpoarte

Scot capul pe geam, să-l admir. E în spatele blocului, aştepându-mă. E negru, bineînţeles. E Accord-ul meu. 2.2 CDTi-ul care toarce ca o pisică (de fapt, ca un motan. Diesel, ofcors). Cobor din bloc şi ascult cum se închide portiera. Mă ia un fior printre coaste. Ador pur şi simplu totul la el. Ador să văd ştergătoarele cum se baleiază pe parbriz, ştergând stropii de ploaie şi flegmele fostei prietene (sfat. nu vă mutaţi în acelaşi bloc cu fosta prietenă, mai ales dacă despărţirea nu a decurs conform planului “let’s be good friends forever”. Mai ales dacă aveţi maşină mai scumpă de 100 de euro. Şi dacă şi ţineţi la ea).

Ştiaţi că…

… după ora şapte post-meridian, pe traseul Punctele Cardinale – Conti (hotelul, bă) – Libertăţii – Operei – Poli – Splaiul Tudor Vladimirescu nr. 9… NU AI DE UNDE LUA O NENOROCITĂ DE GUMĂ DE MESTECAT?!

Io am descoperit aseară.

PS. Şi ştiaţi că la pas EXTREM de domol, incluzând oprit pe la chioşcuri şi salivând pe geamurile prin care se vedeau munţii de ORBIT şi Winterfresh, traseul ăla se face în 30 de minute?

Greaţa la volan

Veneam cu Camytzi dinspre lucru. Adică dinspre Ghiroda, pe Lugojului.

Ne apropiem de semaforul de la Modern.

Mergem pe banda a doua. Banda asta se bifurcă în două, pentru ăia care merg spre Prinţu’ Turcesc, adică spre stânga, şi ăia care merg înainte. Ălora care merg spre Prinţu’ li se face o bandă separată, ofcors, c-aşa-i frumos. Aia care merg înainte, merg înainte. Logic, nu? Dar

Alaska vs. să zicem… Maldive

De ceva vreme am nişte vise (aproape) umede, nasoale. De ce-s nasoale? Pentru că nu implică o femeie. Ci nişte plaje, nişte bungalow-uri, şi o apă atât de curată şi cristalină de poţi să numeri firele de păr pe care nu şi le-a epilat partenera (~ul?! Ok. Asta mi-a ridicat părul în spate. Political correctness mode – OFF) vecinului.

Dar s-a întâmplat ceva. Acum câteva minute, ceva a alungat Maldivele (sau Tenerifele, sau… sau… sau…) din mintea mea. Imaginea unor ape la fel de cristaline

O’bama ghe la Cluuuj

Deci, bre, am făcut-o şi pe asta. Sâmbătă am reuşit cvasi-imposibilul.

Am observat că mirificul compozit chimic denumit generic “clawd” are câteva proprietăţi cam contradictorii. De ceva vreme, îi place fotografia. Dar este comod. Foarte comod. Bine… leneş, na. Preferă să lenevească, decât să-şi mişte curu’ undeva unde să şi poată exersa. Acum, că am ajuns la partea cu lenevitul, pot spune că am zis ceva relevant pentru articolul de faţă.

Ei… cu toată lenea mea (că io mi-s clawd, în caz că nu v-aţi prins până amu), sâmbătă am reuşit să secţionez un drac în vo’ patru bucăţi de dimensiuni relativ egale şi să merg la Cluj. Pentru ce?