Nikita. Nud. Poză.

Mai jos. 18+. Din categoria “Eu în poziţie sexy pe plajă”, dar fără slip. Şi nu “eu”, ci Nikita.

Unul despre ouăle lu’ Milo

OK. Titlul poate induce în eroare. Dar nu e cazul. Chiar e vorba despre ouăle lui Milo.

Ideea e că iniţial am vrut să dau doar tweet. Sau share pe facebook. Dar e prea mişto ca să mă pot rezuma la doar atât.

Aşadar, vă prezint (şi eu, şi abia acum, că am fost în deplasare pe weekend) cel de-al treilea ou “proprietate personală” al prechinului

I WON! I WON!

Da, mă! Deci mă anunţă (accentul pe ultima silabă, ca la domnişoara Jescu acasă) Sîrbu ăl mediocru de bătrân pe twitter că cică am câştigat un joben de la Timişoreana. Să fie într-un ceas bun, aş zice eu.

PS. Acum aşteptăm un concurs asemănător, la care să câştig o halbă de dimensiuni apropiate, ca să pot să încurc halba cu jobenul, şi apoi să scriu un post teribil de amuzant ( :> ) despre cum am încurcat eu jobenul cu halba şi am băut bere din joben.  Ce umbla la Mon Jardin. Atââât!

PS2. Hai, recunoaşteţi. De la începutul postului aşteptaţi să zic ceva de “Mon Jardin”.

PS3. Sîrbule! SÎC, bă! (cu “â” din i, cum îţi place ţie! :D )

PS4. Trăi-ne-ar Timişoreana!

Din nou Milo

După ce că s-o vedetit, apărând pe micile ecrane, chircit în faţa unei măsuţe, cum îi şade bine unuia căruia “îi place să se uite la programele de la TVR“, adică programator (video la finalul postului) – Milo are pretenţia să-l ajutăm/ajutaţi.

Şi pentru ca să-l ajutăm, ne dă moca nişte cercei. Adică o făcut un fel de tombolă, aşa, cu premiul constând în. Da. Cercei. Făcuţi de el, bineînţeles… AICI. Nu tre’ să faceţi nimic. Doar să-i lăsaţi un comment pertinent la postul ăla, la care v-am dat link. Na, încă o dată.

Ni, una bucată Milo chircit la tevere:

Mare veste mare!

Foarte mare.

În curând o să se întâmple ceva cu prezentul blog. Atât am avut de zis.

Bash [1]

[16:43] XXXXX: gata

[16:43] XXXXX: am gasit o chestie buna la twilight

[16:43] XXXXX: apare un volov:D

[16:43] XXXXX: *volvo

[16:45] clawd: =))

[16:45] clawd: eu asta as incadra-o ca “o chestie naspa la volvo”

[16:45] clawd: :P

Milo la saună

Îl ţineţi minte pe Milo, ăl negru de se joacă cu zalele, nu?

Noh, aparent, cineva i-a sugerat că ar fi bine să mai slăbească (cică să mai accepţi sfaturi legate de aspect de la persoane cu strabism de grad 0), aşa că domnu’ s-o horătât că i-ar prinde bine o şedinţă de saună. Numa’ bine, leneş cum e, împuşcă doi iepuri dintr-o lovitură. Slăbeşte şi stă.

Ce nu prea mi-e mie clar e cum a ajuns să aleagă “modelul” ăsta de saună. Adică o sesiune de o oră jumate, de la 15:15, sâmbătă. În direct. Pe TVR1.

Cum e cu Sânzienele…

Ştiţ, noi avem o chestie la noi în ţară. De fapt, fiecare ţară le are, dar ale noastre-s mai mişto, că-s, na, ale noastre. La chestiile astea li se zice tradiţii. Fie că e vorba de tăiatul porcului, de degustatul vinului, de pipăit… stai că asta nu era aici. Noh, în fine, îs cele mai mişto tradiţii. Şi printre ele, există una care iese în evidenţă prin faptul că are onoarea de a fi localizată calendaristic la fix 8 zile după ziua mea. Se cheamă că e vorba de Noaptea Sânzienelor.

Eu o să recunosc

Remember Milo?!

Îl mai ştiţi pe Milo? Ştiţi voi, băiet talentat, care se joacă_cu sârme din diverse metale dar mai ales arjint, să facă zale, să faca lanţuri, ţoale, jubiterii, şi, în funcţie de cerere, ştreanguri? Ăla de se găsea pe phoenixarmory.wordpress.com (link-u’ ăsta nici nu l-am mai pus cu bold, că n-are rost)?

No, ţapă, pentru unii. În sensul că nu-l mai găsiţi. Nu acolo. Pentru că s-o mutat cu sârme, şi aparate, şi cleşti, şi tot calabalâcul (cred că o împrumutat şi 2 animale de la viitoarea soacră, doar să-i iasă replica “cu căţel, cu purcel”), pe http://phoenixarmory.com/. Cum de ce? Pentru că merită, bă!

Şi vedeţi că am io un banner în dreapta, aici? Care arată la fel ca poza din postul ăsta? No… L-am pus acolo pentrucasă vedeţi şi voi cum un amator face chestii mai mişto decat mulţi dintre profesionişti. Deci, tot pentru că merită, bă!

PS. Da! Şi vinde!

PPS. Bueeeeh! Aţi ţinut minte?!

http://phoenixarmory.com/

Un altfel de ăuărdz

Stăteam io şi cugetam într-o seară frumoasă de primăvară (cam acum vreo săptămână) la faptul că_cum nu se potrivesc DELOC unele păreri de-ale mass-mediei (şi chiar a uaminilor dimprejurul meu, şi dimprejurul mapamondului) cu gusturile mele proprietate personală. Şi acu mă refer la un domeniu foarte strict. Persoane de sex opus. Sunt j’de femei în lumea asta a bliţurilor şi-a reflectoarelor, considerate de majoritatea ca fiind “ioi”… şi pe care eu le consider un pic “câh”. Ca_cum: