Vreau un Transformer

Da, bă, chiar vreau. Un ceva de genul Bumblebee. Nu neapărat Camaro. Nu de alta, dar, sincer, în România, o maşină pe care ţi-ar fi milă s-o umpli cu cartofi, varză şi vinete mi se pare inutilă. Dar ideea de Transformer. Numele n-ar conta prea tare, dar dacă s-ar putea să-l cheme Dumitru, ar fi perfect.

Mi-ar plăcea şi pentru că, nu-i aşa?, aşa avea cel mai pizdos badigard evăr. Când o începe Dumitru să ţjj! şi să fss! şi să jvmmm!, să te-aţii!

Şi mi-ar mai plăcea pentru că fie vară, fie iarnă, aş avea tot timpul clima în maşină pregătita la parametri optimi. Că doar mă cunoaşte, nu? Fain băiet Dumitru ăsta.

Transpoarte

Scot capul pe geam, să-l admir. E în spatele blocului, aştepându-mă. E negru, bineînţeles. E Accord-ul meu. 2.2 CDTi-ul care toarce ca o pisică (de fapt, ca un motan. Diesel, ofcors). Cobor din bloc şi ascult cum se închide portiera. Mă ia un fior printre coaste. Ador pur şi simplu totul la el. Ador să văd ştergătoarele cum se baleiază pe parbriz, ştergând stropii de ploaie şi flegmele fostei prietene (sfat. nu vă mutaţi în acelaşi bloc cu fosta prietenă, mai ales dacă despărţirea nu a decurs conform planului “let’s be good friends forever”. Mai ales dacă aveţi maşină mai scumpă de 100 de euro. Şi dacă şi ţineţi la ea).

Deadly cool!

- Unde sunt?

- Hmm… Sfinte, încă unul care nu ştie.

- Stai… CE nu ştie? Cine sunteţi voi?

Greaţa la volan

Veneam cu Camytzi dinspre lucru. Adică dinspre Ghiroda, pe Lugojului.

Ne apropiem de semaforul de la Modern.

Mergem pe banda a doua. Banda asta se bifurcă în două, pentru ăia care merg spre Prinţu’ Turcesc, adică spre stânga, şi ăia care merg înainte. Ălora care merg spre Prinţu’ li se face o bandă separată, ofcors, c-aşa-i frumos. Aia care merg înainte, merg înainte. Logic, nu? Dar

iCar Remote

Strange, but neat…

PS: Ar fi fost mişto dacă chiar ar exista aşa ceva. Gata cu problemele la parcare pentru… hm… anumite categorii de persoane.  Sau totuşi poate că nu.

Pe trotuar nu doar se parchează…

“Teribil accident dimineata pe Circumvalatiunii. Un sofer s-a urcat cu masina pe trotuar si l-a izbit in plin pe un trecator care se uita linistit la vitrina unui magazin si l-a aruncat cativa metri in aer.” – articol Agenda

Vă spun sincer că, în ultima vreme, accidentele auto au început să mi se pară o chestie atât de “la ordinea zilei”, încât nu prea mă mai surprinde nici unul. La o adică, uitaţi-vă şi voi. În primul rând, avem infrastructura rutieră pe care o avem. Aceasta a fost gândită pentru un număr de autoturisme egal cu, probabil, o treime din ceea ce vedem pe străzi/în parcări. Apoi, putem admira minunata mentalitate a conducătorilor auto. Cei pentru care condusul reprezenta, cândva, o plăcere şi un mod de relaxare, privesc neputincioşi cum cozile interminabile de pe arterele oraşelor le spulberă orice şansă la odihnirea neuronilor. Buna conduită, calmul, respectarea regulilor, s-au retras încet-încet, alungate de năvala nervozităţii şi nesimţirii generate de psihicul slab al “celor mulţi”. Aşa că nu ne mai mirăm. Dar…

Top Gear şi beşicile sparte

Conform unui dicţionar propriu (şi nu numai), a sparge beşica cuiva se referă la o acţiune prin care “îi iei cuiva jucăria”.

Ei, azi am primit un mail (10x Cipri), care m-a anunţat că a fost divulgat nedivulgabilul.

Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi la curent cu emisiunea Top Gear.

Nu ştiu câţi ştiţi prezentatorii.

Nu ştiu câţi îl ştiţi pe… The Stig.

Poate articolul de faţă are un “target” destul de mic. Din publicul şi-aşa restrâns care se adună pe aici prin zonă. (10x, people, btw)

Ţineţi minte vestitele replici ale lui Jeremy Clarkson, prin care-şi introducea vestitul “călăreţ fără cap”?