Cele zece uri

Şi-ntr-o notă mai serioasă….

M-am trezit alaltăieri c-o surpriză de numa’-numa’. Ideea stă cam aşe. Acu o bucată bună de vreme, adică acu vreun an… io am scris un hate-post, spre care nu pun link, pen’că, o să vedeţi mai încolo, n-are rost. Ideea, atunci, era că voi reveni asupra lui, şi-l voi continua, adăugând alte şi alte elemente distructive pentru  starea mea de bine (deh… chestii pe care le urăsc, bre). Dar, ca APROAPE orice lucru pe care l-am început io vreodată, s-a terminat înainte de vreme (ca să nu zic prematur).

Şi uite că, cumva-necumva, leapşa asta o ajuns şi la mine, prin bunăvoinţa don’şoarei Tomata cu Scufiţă. Booon!

Deci, hatelist (primele patru îs preluate aproape cuvânt cu cuvânt din postul ăla de care-am zis mai sus. Îs muuult prea valabile. Vedeţi? Am zis io că-i inutil să mai pun link şi spre primul post! :D ).

1. Idioţenia. Sinonim cu prostia. Sinonim cu cretinismul. Sinonim cu incompetenţa.

2. Ipocrizia. Urăsc persoanele care presupun ca sunt AŞA, şi sunt INVERS (Tot aici ar intra şi ăi de ţi-o trag pe la spate când ţi-e lumea mai dragă = Brutuşii contemporani = mişeii = HUOOO!!!). De aici rezultă că mă urăsc şi pe mine un pic. Dintr-un punct de vedere. Voi detalia altădată (probabil).

3. Faptul că suntem legaţi de mâini şi de picioare şi atârnaţi cu capul în jos, cand vine vorba de a ne lua frâiele propriilor vieţi în maini! Pentru că nu sunt în mâinile noastre. Viaţa mea (şi nu numai) este afectată/îngrădită de deciziile luate de cei “de sus”. Decizii care nu sunt ale noastre. E ca şi cum i-ai lua la fiu’tu o maşinuţă teleghidată, şi i-ai da voie să se joace cu ea doar într-o cutie de pantofi (maşinuţa să fie în cutie, nu copchilu’!). Ei, şi noi avem tot atâta control asupra vieţii noastre, cam cât are şi fiu’tu asupra maşinuţei.

Partea şi mai nasoală e aia că nici nu putem face nimic în această direcţie. Decât doar aparent, odată la 4 ani pe plan naţional şi odata la 4 ani pe plan local. Aparenţa asta se numeşte VOT. Vot în urma căruia ne vom alege, invariabil, cu acelaşi tip de conducători. Pentru ca mult mai uşor se asimilează 20 de oameni buni (presupunem că există, printre aleşi, şi 20 de oameni de calitate superioară) între cei răi, adoptându-le “proprietăţile” morale, decât cei 20 buni să influenţeze sutele de “aceeaşi Mărie cu-altă pălărie” existente deja în elita societăţii româneşti contemporane. Ca să nu generalizez, trebuie să menţionez că mai există, între cei 20, o categorie. Există acei incoruptibili. Care vor fi daţi la o parte (sau… după cum vedem noi din partea cealaltă a ecranelor/panelurilor TV, DEMISIONEAZĂ).

Şi acum, un exemplu mai fatalist. Viaţa mea (şi nu doar a mea) este afectată de iminenţa unui al treilea război mondial. Şi, ghiciţi ce! DIN NOU, nu putem face absolut nimic. Pentru că… cine dracu’s eu? Un amărăştean de român? S-a dus pe apa sâmbetei şi “mândria” naţională de care deborda Mircea faţă-n faţă cu Baiazid. Am ajuns o naţie care pupă 4 perechi de buci (UE, SUA, NATO, Mază’Raşa). În plus, astea se mai beşesc una spre alta, cam de câte ori au ocazia. Şi ne mai mirăm ca viaţa în România pute?

4. Faptul că societatea se duce în jos (intelectual, social, sau din orice punct de vedere vreţi), şi cei care observă sunt prea puţini. Ne ascundem în spatele conceptului numit generic “evoluţie”, încercând să mascăm fenomenul de cretinizare a omenirii. Şi nu mă refer doar la un cretinism individual, ăla pe care-l vedem la orice pas. Ci şi la cretinismul de care dăm dovadă în grup, când închidem ochii la acţiunile pe care le întreprind semenii noştri. Nişte acţiuni distructive pentru mediu, dar care, totuşi, ne liniştesc din unele puncte de vedere. Şi anume, e posibil ca rasa umană sa se auto-extermine înainte ca planeta sa apuce să se descotorosească de noi. GO PLANET!

5. Şoferii şi pietonii nesimţiţi (aş fi zis “care încalcă legea, dar sună a titlu de compunere de clasa a II-a). Fie că merg prea repede sau prea încet. Fie că îi bărbat sau femeie. Cum să nu mă enervez pe ăia care… pula semnalizări, cucu acordări de prioritate, traversări pe unde i-o cumpărat mă-sa stradă… etc?

6. Omniscienţii. Ăia care ştiu tot, tot timpul, despre orice. Prin absolut. Şi dacă, prin absurd, nu ştiu ceva, ca de exemplu la care coi/ţâţă te-ai scărpinat prima oară dimineaţă, te toacă la cap până ori le spui, ori le dai somn.

7. Politica în general. Punct.

8. Zelul jurnaliştilor de a ne “informa” asupra a… TOT. Nu, domnilor şi doamnelor şi domnişorilor şi domnişoarelor. Contrar ideilor dumneavoastră preconcepute, NU mă interesează că Mutu şi-o mai făcut un tatuaj, sau că nevas’sa îi fototapet papuaş. La fel cum nu mi se pare că un eveniment de genul “Bahmuţeanca i-o aruncat piciorul de lemn a lu’ “cum-dracu-l-o-fi-chemând-că-nu-mi-amintesc-acu“” ar fi o ştire de interes naţional. Cât despre faptul că-i Nikita gestantă… o să fiu sincer. Mi se mare infinit mai interesant (şi, de ce nu, mai puţin scârbos?) un documentar despre efectele laxativelor asupra viermilor de mătase.

9. Cerşetorii. Am explicat aici.

10. Faptul că nu-s destul de prost încât să nu-mi fi dat seama de primele 9 chestii! Bă… uneori e mai fain să fii prost! A fi retard e o condiţie musai a fericirii în ziua de azi. Nu eşti retard: conştientizezi că ai belele, că nu-ţi ajung banii, că n-ai femeie, că AI femeie, că n-ai casă, că n-ai maşină, dacă o ai, o ai prea mică (Băăă… casa, maşina… la astea mă refeream)… etc. Nu mai găseşti satisfacţie în nimic. Eşti retard? E fascinantă pendularea aia a mucului ce atârnă sub nas? Cânţi manele? (Uuuuuh… asta o fost josnică, aşa-i?). Bine, şi până la urmă, ce-i aia fericirea? O stare de mulţumire sufletească deplină (thanks dexonline.ro). Ştiţi voi, chestia aia pe care probabil n-aţi simţit-o niciodată. Pentru că dacă citiţi asta, nu sunteţi retarzi. Şi dacă nu sunteţi retarzi, sunteţi conştienţi de probleme. Şi dacă nu aveţi pe cineva sau ceva care să vă facă să uitaţi complet de ele… Aţi prins ideea.

Şi pentru că ar mai fi chestii pe care le urăsc, mă opresc aici. Şi ia să vedem noi cam ce uri nutresc mai tare şi mai tare alde’ Camytzi, Dani Ionescu (când s-o-ntoarce din concediu, ticălosu’ stai că s-o-ntors), Ghost şi Robintel.

Vă salut cu multă ură-n suflet, daaa?