Deci, să fim înţeleşi. Crăciunul ăsta nu-i “al meu”. Clar. Toate planurile mi-au fost date peste cap, aşa că-s un ranchiunos şi jumătate!

Drept concluzie, mai înainte mi-au sunat la uşă nişte colindători. Bine, nu-i “drept concluzie”. Dar vine ea şi concluzia.

Noh, sună colindătorii… Io eram prin bucătărie unde trebăluiam chestii, aşa că urlu că

Să nu mi se urle că nu spun nimic cu ocazia “sfintelor sărbători”… … … ăăă… De fapt, chiar nu zic nimic. Luaţ’ o colindă:

Mie-mi place când oamenii se uită în ochii mei, ridică puţin dintr-o sprânceană (cel mai des din dreapta – semn de respect, bineînţeles) şi-mi zic plini de reverenţă: “Băă… TU EŞTI DUS BĂĂĂ! CU PLUTĂ CU TOT!”. Şi chestia e că o zic fără ca măcar să ştie (unele/multe din) chestiile de mai jos (chestii pe care tre să le zic pentru că aşa mi s-a ordonat de către Camytzi):

1. Îmi place să cânt la chitară de înnebunesc. Ce e fascinant

Bon. Deci de mult n-am mai avut io de făcut o leapşă dinasta fremoaxă cu întrebări. Dar s-a ocupat Camytzi de problema asta (şi mai apoi, pentru mai multă siguranţă… şi Oiţul Roz). Aşa că urmează acu un număr prim – cuprins între 16 şi 18 – de întrebări cărora tre’ să le acord atenţia pe care şi-o cer.

1. La ce e bună arta?

Care artă?! (altfel spus

DECI.

Ne-am râs de Paulică Paul Lică de la Roman.

Ne-am râs de fătucile talentate din Sualezia.

Dar de-amu cam gata cu râsul! Pentru că ce urmează depăşeşte orice limite. Vă recomand

Bă… voi ştiaţi exact de la ce vine chestia cu “nom nom”? NA! De la asta:

Deci, dragilor. Aseară… bine… azi noapte, avut ocazia să merg acasă cu taxiul. Ceea ce nu-i lucru foarte des la mine, dar nici extrem de rar. Mi-a fost dat să circul destul cu maşini dinastea gălbioare, cu cutia aia de margarina deasupra pe care scrie “TAXI”. Şi de fiecare dată când am mers cu ai am ajuns până aproape de punctul în care să încep să mă gândesc serios să scot telefonul şi să-mi dictez testamentul. Mai ales dupa accident. (Am fost într-un taxi implicat într-un accident minor, soldat cu fuga de la locul faptei a celui care ne-o troznit. Şi-n urma căruia am şchiopătat vreo zi. Nu. N-am postat despre asta. Şi nici n-am de gând.)

DAR.

Şi deci mă cugetam io acu ceva vreme despre… cum ar putea un singuratic cronic să aibă parte de 2 surori gemene întru săvârşirea acelei fantezii necuviincioase (adică să facă sex cu amândouă deodată, bre)! Şi-am ajuns la concluzia că are doar 3 soluţii viabile.

1. Fie să urmeze mulţi ani de tratament, deci, muuuuu…[...]…uuuulţi bani la psihologul care-i va zice doar “Uită-te în oglindă dimineaţa şi spune-ţi “Pot să fac asta! Eu sunt cel mai coios!”". Deci asta pică. Atât de singuratic şi timorat fiind, sigur lucrează undeva la o fabrică de şireturi, aşadar pula bani de psiholog.
2. Fie să plătească nişte gemene specialiste. Dar astea îs destul de rare, aşadar e grele de găsit, şi, mai mult ca sigur… E SCUMPE. Da, bineînţeles, statutul social de la primul punct se extinde şi aici. Mai mult, nu cred că ar avea tupeul să se vadă cu ele. Doar nu degeaba e un singuratic.
3. Aşadar, mult mai simplu. Şi infinit mai ieftin.

Cică ăsta ar fi fost bancul…

Un tip agaţă o tipă foarte bună. O duce acasă, o dezbracă şi incep să şi-o tragă în toate poziţiile. Papagalul, ce stătea sus pe şifonier, într-o colivie, începe să comenteze:

- Mamăăă, ce pozitie! Ce i-o trage acum!

Tipa