Muzica si medicologia

Nimic anume, doar nişte melodii. Ce-ar putea fi ascultate în surdină pe coridoarele diverselor “zone” din spitale… Nişte “theme songs”, aşa. Fiecare specializare cu soundtrack-ul ei, aşa…

De exemplu…

• Cardiologie

Apel vestimentar

Dragii mei conspecimeni de sex opus, adică femei.

Doresc prin prezenta a vă aduce la cunoştinţă următoarele:

Da, ne place să vă admirăm trupurile din când în când.

Da, ne place când ne stimulaţi optic purtând bluze foarte transparent, de genul ălora făcute din plasă de ţânţari…

Bash [4]

[15:40] Un el: zai niste filme
[15:41] Un eu: hah
[15:41] Un eu: Debbie does Dallas
[15:41] Un eu: Sidney’s anal vacation
[15:41] Un eu:
[15:41] Un eu:
[15:41] Un el:
[15:41] Un el: pentru mine mai, nu pentru nevasta
[15:42] Un e: ah
[15:42] Un e: 20 tips for a better masturbation

Una cu pauze…

Deci, voiam numa’ să vă spun că copiii de la thesexist.ro m-or întrebat la un moment dat ce părere am despre pauzele dintr-o preafrumoasă relaţiune interumană intimă. Şi io le-am răspuns, că noh, am simţit că nu am de ales, c-or fo’ tare drăguţi că m-au întrebat despre. Chit să subiectul are legătură cu răni şi alte cele asemănătoare.

PS. bine, ce-i drept, m-au cucerit încă de la partea cu “pentru că ne place blogul tău”, de eram în stare să fac… cre’că… inclusiv flotări [!!! DA, flotări! Chiar şi 5!] dacă-mi cereau. Da nu le ziceţi, că dracu ştie ce le mai trece prin cap.

Nunta

[Dacă vă plictisiţi pe parcursul postului, citiţi măcar ultimul post. Un fel de Public Service Announcement.]

Ştiţi la ce mă gândeam mai înainte? Bine, la o nuntă, că zice din titlu, dar ştiţi la ce anume legat de nunţi mă gândeam? Mă gândeam la stările şi succesiunile de acţiuni pe care le provoacă, involuntar, primirea unei invitaţii la nuntă. Şi nu mă refer la chestii emoţionale. Nu. Mă refer la chestii dinastea, omenesc-tangibil-financiare. Şi mă refer la cum se duc dracului fix chestiile care ar trebui să fie cele mai importante.

Bash [3]

[23:38] oita roz: si in plus mi se mai ia si pielea de pe maini
[23:38] clawd: noh, aia-i nasol
[23:38] clawd: decalotarea, de obicei, are loc la capatul celalalt al labei

Fasoleeee

Şi deci m-am hotărât io sâmbătă să fac o fasole cu costiţă afumată. După cum urmează.

Ieri (da, marţi) pe la 7 am ajuns acasă de la fostul loc de muncă.

Pe la 8 am decis să pun fasolea la înmuiat până azi.

Azi fiind liber, am avut destul de mult de umblat.

Am ajuns acasă pe la 9 şi un pic.

Facebook knows!

Cu sufletu’n rai. Sau mai bine nu…

Totul a pornit de la cum stăteam io şi cugetam la episodul cu fasolea (care va urma, şi n-are nicio legătură cu raiul), şi de la o zicală, pe care n-o s-o menţionez, pentru că e foarte uşor de dedus.

De vânzare...

Noah, cum-necum, am ajuns io cumva să mă gândesc că, dacă ar fi să cred în aşa ceva, cât de tare mi-ar plăcea mie să ajung în rai? Şi-am enumerat clasele de oameni care ştiu (persoana a treia plural) aproape sigur că vor ajunge acolo. Ele ştiu, pentru că, plm, ştiu.

Presupunem din start că, (până) la un anumit nivel, toate religiile ar avea pe undeva dreptate, sau că raiul e de fapt un loc în care se duc toţi cei care-şi îndeplinesc menirea pe lumea asta, conform standardelor propriei credinţe. Aşadar, am avea un rai populat de, printre alţii:

Cum îţi dai seama că începi să “pui” (din nou) pe tine

1. Când te bucuri (vorba vine) că ÎNCĂ te poţi încheia la ultima gaură de la curea (da, am mai zis-o).

2. Când te uiţi la propriile-ţi degete de la mâini şi dintr-o dată te încearcă o uşoară poftă de cremwursti.

3. Când te duci să te pişi (mascul fiind) şi realizezi că “parcă acu’ juma’ de an nu erai chiar aşa prost dotat”.

4. Când intenţionezi să negi ceva prin două mişcări scurte de cap. Şi după ce te opreşti, o anumită parte a feţei mai neagă o dată scurt, din inerţie.

5. Când ţi se zice, aşa, brusc: “Hm, dar ce slab ai rămas la picioare”. [Cum adică "ai rămas"?!]

6. În aceeaşi notă, când ţi se zice să nu-ţi mai iei tricouri aşa strîmte, că arăţi ca un cartof pe scobitori. Şi te uiţi strâmb, ştiind că respectivele tricouri au cel puţin un X la mărime, dar niciun S*.

* – Chiar, de ce nu există şi XM, XXM, etc…?